Cântec
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Până la urmă, rămâne doar osul;
ce-a fost mai străin, mai înlăuntrul meu
cuceriți-l pe el, pe gloriosul
al cărnii și-al vinelor drept dumnezeu.
El e alb, el e necioplit, pentru că nu se vede,
pentru că rămâne, pentru că stă și nu se mișcă.
Așa cum flutură totul în iarbă afară de verde
care-i același, când totu-i morișcă,
de zi-noapte, de zi-noapte, de zi
de noapte venită, învinsă...
Până la urmă rămâne \"a fi\"
care-i alb, care are fibula ninsă.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Cântec.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/cantec-13900283Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.