Cântec
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
O, voi, ficțiuni,
dulce lemn de tei.
... Deseori răsfoiam cartea neliniștit
să văd dacă se termină bine.
Teiul m-a iubit
și pe mine.
Pe vița tâmplei port
umbra frunzei lui.
Treceam așa, vindecând uscăciuni
cu ierburile câmpului.
Bucuros de minuni
surâdeam pentru doi, pentru trei,
pentru toți semenii mei.
O, voi ficțiuni,
dulce lemn de tei.