Autoportret în a patra dimensiune
de Nichita Stănescu(2003)
1 min lectură
Mediu
Înconjurată de luciul rămas
din retragerea ploilor spre mare,
sfera își lua de la inima mea
bun rămas
rostogolindu-se-n zare.
De la ochi, rombul culcat
la revedere își luă, zise-adio,
și se făcu scut, se făcu zigurat,
în cinstea trufașei de Clio.
Eu primeam toate astea cu calm,
țeapăn și fără mirare văzută,
deși arsese ca de napalm
geometria intimă, știută
numai și numai și numai de mine,
când am fost și Arhimede și-am fost și nisipul...
Fără sferă și fără romb, în ruine
fumegător îmi e chipul.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Autoportret în a patra dimensiune.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/autoportret-in-a-patra-dimensiuneIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.