Acasa nimanuia
de Nichita Stănescu(2006)
1 min lectură
Mediu
Acasa nimanuia mi-am culcat
fluturele si paianjenul.
Nu va mai inmultiti, - am strigat la ei,
hraniti-va cu raze!
Fluture tu, sa visezi ovale!
Paianjane tu, sa visezi cifra sapte!
Acasa nimanuia mi-am pus
stele verzi ale durerii, in durere,
si aerul pe care-l mai am ,
In respiratia pietrelor, l-am pus.
Mi-e caine de pisica
si atat de cald de inghetare,
cum nu mi-a fost niciodata!
Acasa nimanuia
m-am stres pe mine insumi
cu un burete taios.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2006
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Acasa nimanuia.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/acasa-nimanuiaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.