Rugaciunea din amurg
de Nichifor Crainic(2004)
1 min lectură
Mediu
Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una\'mi sunt acuma părtasii si dusmanii,
Cu ei deopotrivă mi-am sfărâmat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am împărtit cu ei.
Pe morti în rugaciunea de seară mi-i culeg.
Acestia sunt ei, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avânturi si-au fost si pogorăminte.
Putin în fiecare, în toti am fost întreg.
De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rămâne?
Zdrobita rugăciune la mila Ta, Stăpâne,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.
Si adunându-mi viii, la mila Ta recurg,
Când crugul alb al zilei pământul încunună:
Tu dă-le, Doamne, dă-le cu toata mâna bună
Târzia\'ntelepciune din tristul meu amurg.
(Inchisoarea Aiud)