Excelsior
din Zâmbete-n lacrimi (1916)
de Nichifor Crainic(2010)
1 min lectură
Mediu
\"Interrogavi solem, lunam, stellas
et responderunt: Non sumus Deus
tuus; quaere super nos!\"
Augustin
În zbor ușor, ca niște albe stoluri,
Ne-om ridica deasupra lumii noastre.
Ne-or fermeca misterioase goluri,
Ne-or îmbia vecinătăți de astre.
Vom auzi în nesfârșiri de spații
Cum stelele, rotind pe-aceeași cale,
Urzesc în mers, din ritmice vibrații,
De-a pururi armonii universale.
Și-n treacăt, din ținuturi în ținuturi,
Azurul depărtărilor albastre
S-o scutura ca pulberea de fluturi
Pe aripile sufletelor noastre.
Și vom zbura și vom zbura departe.
Departe, mai departe, dar suirea
Și căutarea ni-or părea deșarte
Simțind că n-o s-ajungem nicăierea.
Și obosiți, ne vom opri avântul...
Dar vom sorbi suprema mângâiere
Când vom vedea lucind în hău pământul:
O sferă luminoasă printre sfere.
Și-nțelegând că, amăgiți de visuri,
Am căutat ce n-am găsit în astre,
Ne vom întoarce zborul spre abisuri
Căci Dumnezeu e-n sufletele noastre.