Bufnița
de Nichifor Crainic(2009)
1 min lectură
Mediu
Craiasa privigherii, duh sfant,
Cu ochii-nfipti in naegura profunda,
Cand toata viatatea se se scufunda
In somnul care-o leagana a moarte,
De ce ti-e vazul mort in alb de ziua
Si viu in sfredelirea besnei oare?
Ce taina-n miezul lumii te absoarbe
Si care groaza vei prooroci?
Scrutand abisul noptii, fara satiu,
Ce vrei in neagra lui adancatura
De tipi napraznic ca o-mpuscatura
Si spargi tacerea pirotita-n spatiu?
Auzi-ma, ciudata-ntelepciune,
Sa-mi ochii tai de flacara-nghetata
Prin besna sa strabat macar o data
La prima-nmugurare din genune.
Lumina zilei daca mi-e sortita,
Ma-ngandura enigma din adancuri
Chiar de va fi ca groaza ce mi-o-nganduri
S-o simt la fel in noaptea-nmarmurita.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichifor Crainic
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichifor Crainic. “Bufnița.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichifor-crainic/poezie/bufnitaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.