Moarte-n pădure
de Mircea Streinul(2021)
1 min lectură
Mediu
În ploi de verde luminiș aleargă cerbii
mai albi ca luna-n versurile mele;
Diana junghie-n culcușul cald al ierbil
grumajii ciutelor cu ochi de stele.
Pândesc săgetătorii chiotul sä vină,
svâcnind în aer ca o inimă în sânge;
Diana, goală,-și scuturä din păr lumina
și-n țarc tăcerea pașii mătăsoși și-i strânge.
Amantul refuzat ia arcul și-l strunește;
năierii turbură cu râsul lor frunzarele;
pe dealuri, toarnă Pan în struguri soarele,
pe când săgeata ținta și-o lovește.
O clipă a tăcut pădurea; doar ogoarele
treceau cu ierburile-n naiul vântului;
apoi, cu fluierul, porni Pan iar isvoarele
si iar räsună-n 'nalturi cântecul pământului.