Garoafele

din Poezia română modernă de la G. Bacovia la Emil Botta (1968)

1 min lectură

Mediu

Garoafe negre care sună când le-apuci

Ca niște aur ferecat și nevăzut,

De descântat, de otrăvit și de vândut.

Ca niște bani, ca niște foc, ca niște cruci.

Să-ți cumpăr trupul cel vrăjmaș c-un pumn de foc,

Cu foc scăzut, cu foc aprins, cu foc spuzit,

Pân\' la sfârșit, dintru-nceput, făr\' de-asfințit.

Pentru-un vârtej cu vreju-ntors în mare joc.

Din coama neagră-ai să-l auzi c-un sunet stins,

Și-ai să pornești satanic joc sub cântul lui;

Se va-ntocmi cu aurul călcâiului,

Șuierător, pustiitor, de necuprins.

Pân-ai să cazi rotită-n brânci din jocul rupt,

Garoafe moarte-n gura neagră-a țâțelor,

Sub vijelia nentreruptelor culori,

În joc mai surd, în joc profund, pe dedesubt.

Comentarii (0)