Și-am adus o floare galbenă și grea, Care-ntoarce ochii către ea, Galbenă și-avară, fără de splendori. Rece pentru ochii-ntrebători. Când la

Tot trupul flori trufașe-ți poleiesc, Arzând în piept și-n păr culori și stele, Flori leneșe de lux dumnezeiesc, Profană floare-a patimilor

Doar lampa,-acum o frunză-ngălbenită, Și somnul tău cu mine au rămas, În vecinicia-aproape moartă-n vechiul ceas. În orizontul meu de toamnă și

Garoafe negre care sună când le-apuci Ca niște aur ferecat și nevăzut, De descântat, de otrăvit și de vândut. Ca niște bani, ca niște foc, ca

Amurgul când vâsli peste grădină Toți plopii-i luară luna-n lumânări, Dar chiar prin firul orb de pe cărări Zbura-ntr-un fior de taină-a ei