Venetia
de Mihai Eminescu(2005)
1 min lectură
Mediu
S-a stins faima falnicei Venetii,
N-auzi cintari, nu vezi lumini de baluri ;
Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, inalbind paretii.
Okeanos se plinge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunind din valuri.
Ca-n tintirim tacere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul noptii bate.
Cu glas adinc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin in clipe cadentate :
« Nu-nvie mortii – e-n zadar, copile ! »