Veneția
de Mihai Eminescu(2009)
1 min lectură
Mediu
S-a stins viata falnicei Venetii,
N-auzi cântari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, înalbind peretii.
Okeanos se plânge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunând din valuri.
Ca-n tintirim tacere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul noptii bate.
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin în clipe cadentate:
\"Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!\"