Junii corupți
de Mihai Eminescu(2004)
1 min lectură
Mediu
La voi cobor acuma, voi suflete - amăgite ,
Și ca să vă ard fierea, o spirite - amețite ,
Blestemul îl invoc;
Blestemul mizantropic cu vânăta lui ghiară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se \'nfiară
Cu fierul ars în foc.
Deși știu c\'a mea liră d\'a surda o să bată
În preajma minții voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
În preajma minții voastre ucisă de orgie
Și putredă de spasmuri, și arsă de beție,
Și seacă de amor.
O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite
De sânge putrezit;
Că \'n veci nu se va teme Profetul vre o dată
De brațele slăbite, puterea leșinată
A junelui cănit.
Ce am de-alege oare în seaca-vă ființă?
Ce foc făr\' a se stinge, ce drept fără să-mi miță,
O, oameni morți de vii!
Să vă admir curajul în vinure vărsate,
În sticle sfărâmate, hurii nerușinate
Ce chiue \'n orgii?