Departe sunt de tine...
de Mihai Eminescu(2003)
1 min lectură
Mediu
Departe sunt de tine...
Departe sunt de tine si singur langa foc,
Petrec in minte vieata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani imi pare in lume c\'am trait,
Ca sunt batran ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri,
Redesteptand in fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vantul loveste in feresti,
Se toarce\'n gandu-mi firul duioaselor povesti,
S\'atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci
Cu ochii mari in lacrimi, cu mani subtiri si reci;
Cu bratele-amandoua de gatul meu te-anini
Si parc\'ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strang la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramaie pururi mut,
Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Sa uit, cum dup\'o clipa din bratele-mi te-ai smult...
Voiu fi batran si singur, vei fi murit de mult!
Imi place si ma bucur , atunci cand ma pierd in universul eminescian.