Criticilor mei
de Mihai Eminescu(2003)
1 min lectură
Mediu
Multe flori sunt, dar putine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Însirand cuvinte goale
Ce din coadă au sa sune.
Dar când inima-ți frământa
Doruri vii și patimi multe
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,
Ca si flori in poarta vieții
Bat la porțile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veștmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ți viața,
Unde ai judecătorii,
Nendurații ochi de gheața ?
Ah ! atuncea ți se pare
Că pe cap iți cade cerul :
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprima adevărul ?
Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus –
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.