O tragere cu arcul
de Matei Vișniec(2006)
1 min lectură
Mediu
Trage în mine, îi spuneam, trage în mine
sînt aici, pe acoperișul orașului
el trăgea și săgeata mă lovea în picior
i-o întindeam și-l rugam: mai țintește o dată
el trăgea și mă nimerea în umăr
eu îmi scoteam săgeata din umăr
și alergam după el, îi spuneam: ai greșit
mai încearcă o dată
el mă privea rugător, mă vedea
furios și înrăit, își încorda arcul
și mă țintea în urechea stîngă
minciună, strigam eu, o mare minciună,
oare nimeni nu mă poate ținti în inimă
sau în frunte, bastarzilor!
mă repezeam la el, îl prindeam de piept cu
palmele negre, îi urlam în ureche:
bastardule, uită-te la mine cînd lovești
prinde cu putere de coarda arcului
și țintește-mă în inimă
el mă săgeta cu mîna tremurîndă
și vîrful ascuțit trecea pe lîngă mine
înfigîndu-se în inima calului meu
pe care-l iubeam și care
nu era vinovat cu nimic