Agonizând, iubire, și-n mormânt
de Marina Tsvetaeva(2017)
1 min lectură
Mediu
Agonizând, iubire, și-n mormânt,
M-oi minuna, m-oi zbate, da-voi glas.
O, draga mea! Sub valuri de pământ
Ori de zăpezi, eu nu-ți zic bun rămas.
Doar nu am aste aripi minunate
Să port pe suflet tonele de lut!
Eu cimitirul n-am să-l umplu, poate,
Cu alt orb, descărnat, și surd, și mut.
Nu! Mâinile și trupu-mi scot, deodată,
Din vălul tău – și-s iar în viață-ntoarsă…
Fugi, moarte!... și pe mii de verste, iată,
Topită-i neaua – și-i pădurea arsă.
Iar dac-or fi aripa să-mi adune,
Genunchii, umerii, în cimitir,
E ca – râzând peste putreziciune –
În versuri să renasc și-n trandafir.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marina Tsvetaeva
- Tip
- Poezie
- An
- 2017
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Marina Tsvetaeva. “Agonizând, iubire, și-n mormânt.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/marina-tsvetaeva/poezie/agonizand-iubire-si-n-mormantIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.