O luna...
de Marin Sorescu(2002)
1 min lectură
Mediu
O lună galbenă de groază
CLipește strâmb prin strâmta oază
Și apele-și arată fundul,
Crapă butoaielor rotundul.
Pământul ca plesnit din doage
Hodorogește-n orice ins-
Un clopot dat-a să se roage
Și dangătul în cer s-a stins.
Neamator de parsatase,
Un cimitir vomită oare
IAr spiritul, plutind deasupra,
Nu se mai vede nici cu lupa.
Cum la-nceput a fost cuvântul,
Ce se purta pe-a apei față,
Acum se pare că doar vântul
Ne va sufla pustiu în față.
Dă, Doamne, să mai țină-o clipă
Această veche schelărie,
CE într-a stelelor risipă,
Înalță-un strop de apă vie.
Așa cum lacrima se urcă
În ochiul meu din mări secate,
Proptit de tine ca de-o furcă
A lumii, spune-mi că se poate.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Sorescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Sorescu. “O luna....” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/marin-sorescu/poezie/o-lunaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.