Sari la conținutul principal
Poezie.ro

Călăul cu șapte mâini și victima cu șapte capete

de Marin Sorescu(2005)

1 min lectură

Mediu
Călăul trebuia să omoare timpul.
Acesta stătea cu capul pe butuc
Și, așteptând să i se facă seama,
Își omora și el timpul
(Iertați-mi gluma nepotrivită)
Uitându-se la călău, cum își ascute barda
Și, ca să fiu și mai explicit,
Omorându-l la rândul său,
Puțin câte puțin.
Căci chiar în timp ce călăul
Își ascuțea barda, ca să omoare timpul,
Timpul trecea (deși cu capul pe butuc),
Îmbătrânindu-l, clipă de clipă, pe călău,
Făcându-i barda să ruginească
Și înfuriindu-l s-o ascută și mai tare,
Făcându-l să piardă și mai mult sânge,
Vreau să spun timp,
făcând să putrezească fibra butucului,
Slăbindu-i cercurile- ale dracului
mai sunt și cercurile butucului!-
Dar tot cedează și ele
La un moment dat.
Așa încât, atunci când călăul a ridicat barda
Și-a izbit cu sete,
Alături s-au rostogolit două capete:
Al victimei și al călăului,
Care, alături, în praf, s-au întâlnit o clipă,
Bizar, și s-au pupat pe gură,—
Sărut din care s-a și născut — ciudat —
O victimă și un călău,
Gata și la locul lor, în punctul final
Cum s-ar zice.
Victima cu capul pe butuc, bineînțeles.
Și, călăul ascuțindu-și barda.

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
An
Cuvinte
189
Citire
1 min
Versuri
34
Actualizat

Cum sa citezi

Marin Sorescu. “Călăul cu șapte mâini și victima cu șapte capete.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/marin-sorescu/poezie/calaul-cu-sapte-maini-si-victima-cu-sapte-capete

Intrebari frecvente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.