Destin
Se iubeau, dar nu pentru că se vedeau rar - așa cum s-a consemnat mai târziu. Se iubeau pentru că aveau aceeași frică și aceeași cruzime. Făceau
limba scrisă sub pleoape
Vremea poemul înalt, amețitor, a trecut. Gîndul negru și sârma ghimpată vor ține minte doar aceste elegii și o feroce
M.M.
Liniile din palma mea stîngă seamănă uimitor cu cele din palma mea dreaptă. Nu știu ce înseamnă pentru chiromanți asta. E ca și cum aș fi venit pe
Poem de dragoste
Mă privesc uneori în oglindă Pentru ca să mai fie cineva în această casă ce o urăsc de atîta vreme încît nu mai pot trăi fără ea.
La etajul 5
Poezia, cînd sub țeastă îți bubuie singurătatea putrezită a fiecărei dimineți. La etajul 5 al unui bloc dintr-un celebru cartier
Elegie
Doamne, de m-aș putea odihni într-un sanatoriu de munte, printre pastile roz și albastre, un sanatoriu cu miros puternic de brad
Elegie XII
Intre sanii mei a innoptat moartea. Dar intre mine si tine (se spune) va exista intotdeauna o Europa sau o Mare Rosie. Limba in care gandesc eu
Elegie - O, vinovăția și spaima
O, vinovăția și spaima în fața adevărurilor sugrumate! Cine va depune mărturie pentru crimele împotriva noastră? Cuvintele simple de
Elegie - Ducem o viață dublă
Ducem o viață dublă. Aici poemul, visul brutal, lecția despre verb, rotativa lui mâine și ieri. Dincolo de fereastră urechea destinului, săpând
