Este o zi cu desăvârșire senină și, deși plouă, Orice copil știe, de acum, că în spatele norilor negri, cerul strălucește senin. Când merg pe

Bogată mult eram în sărăcie, Căci nestatornică de-i slava lumii și norocirea schimbătoare, deasupra-I Inima cea mare ce pentru noi, din

\"Orice epocă poate fi numită un , o tranziție intre trecut și viitor\"1 Eram și prinț, și cerșetor eram. Vorbeam cu peștii mărilor despre lupta

Despre mrejele pescarilor. Era supărată, și tristă tare era. Si cum sta pe mal, ascultând în triluri voiase învolburatele ape mănoase, din

Despre liniștea dealurilor în toamnă Ce minunat ar fi, în mijloc de oraș, să ridici ochii, deodată, și să vezi dealurile arămii și pădurea

Gândul abur Însângerat de atâta pământ. Ninge până la stâncă - depărtarea lângă mine nicicând. Frâng Pâinea ca pe un ultim Cuvânt și-n mijlocul

Acoperâmântul Iubirii, mai lat decât norul, La mijloc de lume adastă spaima, durerea și dorul. Sunt singură de tine Doamne și cerurile toate-s

Umblă luna pe străzi. Surâsul alb mușcă din trecut ca o garoafă albă întunerecul nopții. Amintirile toate dor. Aparentă liniștea dincolo de

Pas temător, mugur răvășit de furtună. Fii-va oare putere în el să străbată până s-adună!? Și lacrima cald strălucind ca o stea curgătoare-n