I. Vântul de la răsărit
Laudă pentru făptura dumnezeiască
de Maria-Eugenia Olaru(2007)
1 min lectură
Mediu
Sunt vântul de la răsărit, toată noaptea n-am dormit...
am suflat, și am cântat, toată noaptea am umblat,
scoicile la rând le-am luat și-n palate le-am schimbat.
Stele am legănat în ele și-am făcut nopții mărgele.
Nisipul plajelor fierbinți, mângâietor,
l-am desenat cu-al meu picior.
Un sărut eu am primit de la luna argintie,
care de copil mă știe...
Toată noaptea am cântat, și-am suflat peste coline,
prin păduri de frunze pline, unde mierea odihnește
și în line melodii am șoptit doar poezie pentru Dumnezeu.
Peste stâncile vânjoase șlefuite lin de mine
am trecut amețitor și-am văzut un căprior,
și-acum în dimineață mă întorc cuminte acasă.
Ușa mării se deschide și acolo cuibărit voi dormi eu liniștit.
Și așa din dimineață până-n noaptea cea târzie
am trăit cu Dumnezeu ca să-L lăudăm mereu.
În Inimă la Hristos, ne-am jucat așa frumos...