IV. Soarele
Laudă pentru făptura dumnezeiască
de Maria-Eugenia Olaru(2007)
1 min lectură
Mediu
Sunt soarele cel fierbinte ce în vară și în iarnă,
peste lume aplecat lumină blândă am dat.
Am ocrotit sub tufe puișorii,
și păsările-n zbor le-am mângâiat,
și-n cuib în inimă le-am așezat.
Și vulturul cel mare, singuratic
la pieptul meu ascuns, sălbatic, a crescut,
de puișor eu l-am știut, și-n inima mea l-am ținut.
Am copt porumbul pe coline, livezile le-am înflorit,
lin peste ape-am strălucit, și zi de zi eu v-am iubit.
Din grâul copt eu am făcut pâinică
și v-am ținut în lume fără frică.
Din răsărit către apus eu zilnic rouă v-am adus.
Și așa din dimineață până-n noaptea cea târzie
am trăit cu Dumnezeu ca să-L lăudăm mereu.
În Inimă la Hristos, ne-am jucat așa frumos...