Ziua a șaptea
din ciclul Cîntecul focului
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
Aprile era moale. Stele calde mai nășteau prin preajmă.
Și marea Dumnezeu și-o dibuia. Zărea și muntele și focul.
Făpturile purtau în piepturi
ce inimi, încă de lumină, în tot locul!
Vedea acolo între patru rîuri leul și mioarele.
Nimic nu-l lăuda mai din adînc decît izvoarele.
Prin crengi de pini sunau atomii și păunii,
și aripi nevăzute s-auzeau în poarta lunii.
Un gureș și obștesc descîntec era, pe-aproape și departe.
Iar El privea. Pe tine te văzu de-a dreapa mea, înaltă,
dumineca aceea bucurîndu-mi.
Și-a zis: Sunt bune toate foarte!
Ne tulbura chemarea unor ierburi. Ne cerea văzduhul.
Un fluviu de sînge-n seară se trezea - mistuitor
arzîndu-și malul... Noi aripi nu aveam, dar umerii -
gata erau umerii de zbor.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Blaga
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Blaga. “Ziua a șaptea.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-blaga/poezie/ziua-a-sapteaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.