Tusculum
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
Ard lumini ca sorii tineri
prin iernatic Tusculum.
Amintirile de Vineri
mă-nsoțesc încă pe drum.
Palma se făcuse cupă
jar-viață cuprinzînd.
Mă trezesc acum și după
arderea de-atunci spunînd:
Albă, tu, zăpadă pură,
cine ți-a dat inima
să-mi fii viscol de căldură,
albă tu, fierbinte nea?
Ard lumini ca sorii tineri
prin iernatic Tusculum.
Amintirile de Vineri
mă învolbură pe drum.
Și declinuri - triste vinuri -
le dau albelor uitări.
Amintirile de inuri
cîntă-n mine și sub zări.
Pier lumini și piere laur,
cade frunte, cade drum.
Amintirile de aur -
numai ele ard sub scrum.