Risipei se dedă florarul
din ciclul Cîntecul focului
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuiește-n aur fin.
Pe umeri cade-ne și-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
și-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Și nu știm ce păreri de rău
ne tulbură, pieziș, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
Visând, întrezărim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
păduri ce ar putea să fie
și niciodată nu vor fi.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Blaga
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Blaga. “Risipei se dedă florarul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-blaga/poezie/risipei-se-deda-florarulIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.