Pe multe drumuri
de Lucian Blaga(2003)
1 min lectură
Mediu
Pe multe drumuri, pe multe, se-ncearcă
gîndul spre tine. O, sfîrșitul acela de zi,
peste care căzură grabnice brume !
În grădina mea florile
spre alte foarte înalte poieni tînjind
mai invocă și acum
lumina ta fără de nume.
Unde dormi astăzi - nu știu. Nici un cîntec
nu te găsește. Astăzi
tu ești unde ești. Iar eu aici. Depărtarea
a pus între noi carul cel mare pe cer,
apele-n văi, focul în noapte pe dealuri,
și pe pămînt a pus anemone și patimi
cărora ziua nu le priește.
Ca o poartă s-a-nchis. Nici un semn nu străbate
vămile, vămile.