Motănelul
din ciclul Mirabila sămînță (denumire dată de Dorli Blaga poemelor postume necuprinse în cele patru cicluri stabilite de poet)
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
Spuneți-mi dacă aduce măcar pe departe
cu semenii săi. Cînd se răsfață
e parcă puțin mai altfel prin toate-ale sale,
prin linii, prin unduire, și pe la mustață.
Pe foaia de hîrtie înseilez hieroglife
și stihuri. Suleget, intrînd în odaie
el sare de-a dreptul pe masa mea,
pîrîind de scîntei, de-a mulțumirii văpaie.
Îmi pupă lung mîna ca unui vlădic,
cu toate că prin zodiacul desuet
sînt tocmai contrariul unei mari fețe.
Căci mă cred cu putere poet.
S-alintă. Se-ntinde pe manuscris. Cu sălbăticie
se tăvălește, și indecent, prin poezie.
Își linge labele omenește. Vrea să se spele
de-o funingine de iad sau de zgură de stele.
La subțiori, precum bine veți ști-o,
e cald ca o pasăre pe subt aripi.
Și-i moale. Cald și moale ca fata pe care
am iubit-o cîndva, în iarbă, la Rio.
Spune-ți-mi dacă nu-i mai altfel decît
tovarășii săi care torc același fir.
Nu-ncape vorbă: e o făptură de rînd,
dar bea apă cu o petală de trandafir.