Melancolie
de Lucian Blaga(2002)
1 min lectură
Mediu
Un vint razlet isi sterge lacrimile reci
pe geamuri. Ploua.
Tristeti nedeslusite-mi vin, dar toata
durerea,
ce-o simt, n-o simt in mine,
in inima,
in piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Si altoita pe fiinta mea imensa lume
cu toamna si seara ei
ma doare ca o rana.
Spre munti trec nori cu ugerele pline.
Si ploua.