Marea cascadă
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
Un rîu, prin gene, vede marea-n depărtare:
\"C-un dor mă port - nu de azi și nici de ieri -
un țărm de purpură tivit cu palmieri
să am, un dîrz liman alăturea de care
pe apa mea, aprinsă-n roșul înserării,
să mă rostească-n salturi ce mă-ntrec delfinul,
și luna inimă să-mi fie, ce din plinul
ființei iese-ncredințată depărtării\".
Chemînd, talazele-arborîndu-și, marea-ngînă:
\"De-un veac solie-aud, ce înciudată sună
și nu se-aseamănă c-o-ntindere de mînă.
Vrei luna inimă să-ți [...]* sub zări,
delfinul jucăuș miracole să-ți spună?
Dezbracă-te de albie, nud în mine sări!\"
_______________
* Text deteriorat în manuscris.