Lacrimile
de Lucian Blaga(2007)
1 min lectură
Mediu
Când izgonit din cuibul veșniciei
întâiul om
trecea uimit și-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - și din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă.
Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu fața-n pulberea pământului:
\"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ți stă-n putință împăienjenește-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei și nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare\".
Și-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Blaga
- Tip
- Poezie
- An
- 2007
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Blaga. “Lacrimile.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-blaga/poezie/lacrimileIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.