Întoarcere
din volumul Nebănuitele trepte (1943)
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
Lîngă sat iată-mă iarăși,
prins cu umbrele tovarăș.
Regăsescu-mă pe drumul
începutului, străbunul.
Cîte-s altfel - omul, leatul!
Neschimbat e numai satul,
dup-atîți Prieri și toamne
neschimbat ca Tine, Doamne.
Aur scutură alunul.
Fluier zice. Cade fumul.
Greierii părinților
mulcom cîntă, mulcom mor.
Cu aroma-i ca veninul
amintește-mi-se-arinul.
Mult mă mustră frunza-ngustă.
Vîntul lacrima mi-o gustă.