Gândurile unui mort
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
De mână-aș prinde timpul ca să-i pipăi
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pământ?
Mai curg aceleași stele peste fruntea lui în stoluri
și din stupii mei
mai zboară roiuri de albine spre păduri?
Tu, inimă, ești liniștită-acum!
Mult a trecut
de când îmi răsfrângeai în pieptul scund
un soare nou în fiecare dimineață
și-o suferință veche-n orișice amurg?
O zi?
Sau poate veacuri?
Un stânjen doar deasupra mea-i lumină.
Flori cu sâni de lapte îmi apasă lutul.
Să pot
eu mi-aș întinde mâna și le-aș strânge într-un mănunchi
să le cobor la mine,
dar
pământul poate nu mai are flori.
Gândul meu și veșnicia seamănă
ca niște gemeni.
Ce lume se va zbate azi în valurile zilei?
Ades un zgomot surd mă face să tresar.
Să fie pașii sprinteni ai iubitei mele,
sau e moartă și ea
de sunte și de mii de ani?
Să fie pașii mici și guralivi ai ei,
sau poate pe pământ e toamnă
și niște fructe coapte-mi cad mustoase, grele,
pe mormânt,
desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine?
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Blaga
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Blaga. “Gândurile unui mort.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-blaga/poezie/gandurile-unui-mortIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.