Estoril
din volumul Nebănuitele trepte (1943)
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
Casele cresc în pădurea de pini
albe sau ca șofranul
lucind pe coline.
Mai potolit oceanul
mîngîie locul sorin.
Largul priește nălucilor line.
Cu crestele-n arc, doar bătrînii palmieri
se mai leagănă încă
întîrziați în furtuna de ieri.
Îmbrăcată în zîmbet și aur
Cora brodează
subt oleandri, subt alungitele foi.
Timpul ce iese din casă,
cît de ușor l-ai putea prinde iar
să-l reții cu un fir de mătasă.
Aceasta e pacea. Pace, în care
crește imperiul
ceresc printre noi.