Cîntare după trecut
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
În noapte sori bătrîni
se-ntorc spre obîrșia lor niciodată uitată.
Singurătatea mea răsună
prin satul cu coperișele negre.
Dacă ai fi cu mine ți-aș spune:
uite, acesta e drumul
pe unde mînam dobitoace sfinte cu biciul;
uite, aceștia-s arinii
subt care smulgeam aripi din sînge de paseri.
Mai trăiesc și astăzi - fantastice - morile
cu roțile grele de mușchiul verde al apei.
Lîngă un veac trecut mai stăruie casa
unde mi-am făcut intrarea în cîntecul zilei.
Þi-aș arăta plinicarul și șura
pe-a cărei streșină grea
îmi aruncam mărunți și albi dinții de lapte -
sămînță magică din care trebuiau să crească cei noi.
Þi-aș arăta poarta întunecată, unde pune-am
frunză mîntuitoare de leuștean
să apăr de strigoi
laptele și ugerul vacilor.
Pe-aci mi-am trecut trupul gol al copilăriei
prin flacăra anilor.
Pe-aci s-a furișat și vremea
ce mi-a adus desăvîrșirile în rău.
Totul a fost un joc despletit
în lumină mare pe uliți.
Tot mai trist, tot mai trist
s-a întețit apoi îndemnul întoarcerii.
Cînd m-am trezit om și cuget împlinit,
singurătatea mea răsuna înaltă prin lume.
Dobitoacele sfinte s-au dus subt pămînt.
Sîngele de paseri e mut.
- Vreau să rămîn aici
cîntare pentru trecut
peste odihna pietrelor.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Blaga
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 200
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Blaga. “Cîntare după trecut.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-blaga/poezie/cintare-dupa-trecutIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.