Cap aplecat
din volumul Lauda somnului (1929)
de Lucian Blaga(2005)
1 min lectură
Mediu
Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sînt.
Undeva pe cîmp
a murit fratele vînt.
Toamna sîngerează
peste un mers bătrîn.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amîn.
Spre nu știu ce sfîrșit
un zbor s-a întins.
Cu pîlpîit de sfeșnic
un copac s-a stins.
În fîntînă mi-aplec
gînd și cuvînt.
Ceru-și deschide
un ochi în pămînt.