Călugărul bătrân îmi șoptește din prag
de Lucian Blaga(2008)
1 min lectură
Mediu
Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân-apune soarele?
Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu șerpii striviți în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei?
Viața mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiara,
câteodată floare,
câteodată clopot-ce se certa cu cerul.
Azi tac aici, și golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aștept în prag răcoarea sfârșitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia tărână un pumn
și mi-o presăra pe cap în loc de apa și vin.
Botează-mă cu pământ.
Umbra lumii îmi trece peste inimă.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Blaga
- Tip
- Poezie
- An
- 2008
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Blaga. “Călugărul bătrân îmi șoptește din prag.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-blaga/poezie/calugarul-batran-imi-sopteste-din-prag-2Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.