Așchii
de Louis Aragon(2004)
1 min lectură
Mediu
Oprește-ți gemetele.Nu-i nimic mai caraghios
Decât un om gemând
De nu cumva e unul care plânge.
*
Mă plimb
Cu un tăiș de umbră în mine;
Mă plimb
Cu o pisică în memorie;
Mă plimb
Cu un mănunchi de flori fanate
Și cu fotografii îngălbenite;
Mă plimb
Cu un veșmânt ireparabil;
Mă plimb cu-o gură cât toate zilele în inimă.
*
Cu cât poemul e mai scurt
Cu atât pătrunde mai adânc în carne
*
Acest poem trebuie alungat
Căci în cetate nu e loc
Pentru exemplele durerii
*
Duceți în altă parte pașii aceștia răniți.
*
Cine spune: Mi-e rău
Îi uită pe ceilalți.
*
Nu e de ajuns să taci:
Trebuie să știi să spui altceva.
*
Blestemată fie planta
Care nu bucură ochii;
Poetul n-are dreptul
Să rămână astfel, fără să-nflorească.
*
Nu există rană
Pe care un pic de fard
Să n-o astupe,
Þipăt să nu se poată încovoia;
Singură crima este discordantă.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Louis Aragon
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Curent
- suprarealism
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Louis Aragon. “Așchii.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/louis-aragon/poezie/aschiiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.