Lucrurile de lângă noi ajung nubile

Lucrurile de lângă noi cresc de parcă ar fi niște copii
și-i privim într-o zi surprinși că au ajuns oameni în toată firea
nu ne vine să credem când le găsim în buzunare țigări
sau când îi surprindem sărutând o fată
Lucrurile ajung nubile, devin mai puternice decât noi,
când le revezi (când, adică, le vezi pentru întâia oară cu adevărat,
așa cum sunt în realitate)
și-ți dai seama de vigoarea lor, nu-ți vine a crede-
tu ești din ce în ce mai fragil, mai sfărâmicios -
vaza din sticlă albă acum e ciobită,
îți amintește seara când ea a vrut să așeze acolo garoafele,
vaza i-a alunecat și a spus, Urăsc florile
Bomboniera de pe colțul bufetului are pe fundul ei câteva bomboane de mentă

în clasa a III-a învățăm despre numere mari și învățătoarea ne-a spus că un milion este un număr foarte mare, atât de mare încât dacă ai vrea să numeri din unu în unu până la un milion nu ți-ar ajunge toată viața ca să sfârșești. Lucrul acesta m-a lăsat perplex. Am rugat-o să scrie numărul pe tablă și a scris 1.000.000.(Poate că numărul acela a fost pentru mine prima reprezentare falsă a zeilor). Crescând, întâmplarea din clasa primară îmi revenea uneori în memorie, mergând pe stradă, în timpul cinei, când făceam dragoste etc.Ajunsesem la vârsta la care un simplu calcul mi-ar fi dovedit dacă învățătoarea spusese atunci adevărul, și totuși amânam să fac o socoteală de câteva minute ce mi-ar fi dovedit că se poate număra până la un milion în câteva luni (cu pauze rezonabile de masă, somn etc) Amânarea a avut asupra mea influențe nefaste, mi-a creat nenumărate stări negative, uneori, în câte o împrejurare plăcută îmi amintesc brusc că nu puteam număra într-o viață de om până la un milion și toată seara aceea era întru totul ratată. Și adevărul este că modesta și, la urma urmei, buna mea învățătoare, nu a fost singurul dascăl de care trebuia să ascult

topite definitiv, fac corp comun cu metalul
și nimeni nu îndrăznește să o curețe.
Eșarfa vișinie a dispărut,
Scrumiera s-a spart de curând, praful încă nu s-a depus
pe locul unde a stat și o pată rotundă, de curățenie
întrerupre uniformitatea prafului de pe bufet.
Nu s-a spart, de fapt a fost furată, cunoaștem și hoțul.

(poeziile au fost preluate din IUSTIN PANȚA - OBIECTE MIȘCATE (I) ed Vinea 2003, București)