Iustin Panța›Poezii

Numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată – casa umbrită în care dormeam dimineața pînă tîrziu, fereastra prin care priveam lumea

După ce muști din măr numești locul de unde ai mușcat – mușcătura mărului - numești în cuvinte un loc gol, un spațiu inexistent, ca și cum ai

Mai întâi au fost umbrele mâinii pe tavan, când mintea copilului de atunci se înfricoșa de petele negre, vii, de acolo luând forme ciudate,

Cît de demni am fi ca simpli muritori! Numai că, sîntem simpli muribunzi. Niște hoți neinițiați,am furat focul dar am uitat să-l vopsim așa cum

Ai plecat de trei ani - în ultimii cinci ani pe care i-ai stat în șară n-ai mai putut avea nici o slujbă, ca să trăiești meditai cu ore de

Să te trezești, brusc în fața unui om care raționează, înaintea unui om fără visuri, care nu cântă, să te trezești din dans în fața unui om care nu

Lucrurile de lângă noi cresc de parcă ar fi niște copii și-i privim într-o zi surprinși că au ajuns oameni în toată firea nu ne vine să credem când