Maya
de Iulian Tãnase(2005)
1 min lectură
Mediu
Maya voia să trăim o iluzie cît se poate de reală
ca și cum aceasta ar fi fost singura realitate posibilă.
Maya voia să atingă realitatea, să o simtă cu palmele ei
mici și albe ca două frunze de mesteacăn - dar nu reușea.
Începea să plîngă atunci
și îmi spunea în față adevăruri îngrozitoare -
că totul este o iluzie
că existența stă pe un butoi de praf și pulbere
că ea este femeie și știe totul pentru că ea simte totul
dar tu nu înțelegi, dar tu nu poți înțelege
pentru că ne aflăm într-o veșnică stare de vis, într-o hipnoză continuă
și a te trezi înseamnă a muri, ceea ce nu e puțin lucru
nu întîmplător pe mine mă cheamă Maya -
eu sînt o iluzie chiar și pentru mine uneori
însă am obosit, am obosit, așa că voi fugi, voi evada în realitate prin
această oglindă care tot încearcă să îmi imite gesturile, și nu reușește.
