Cum aș putea, oare, să te uit cînd tu vii la mine în fiecare noapte despici ușor fereastra în două și intri, și ieși, și intri și te uiți, și mă

În ochii mei înoată ochii tăi în care plutesc cîteva fotografii alb-negru din care mă privesc ochii mei în care înoată orașul din ochii tăi. Însă

Există tăceri tot atît de albe și tot atît de complicate cît sentimentul de victorie al trupurilor carnivore ale lui Vayenas. Tăceri melancolice

Rareori ferestrele înțeleg ce se întîmplă în jurul lor: ele se deschid larg, cu aceeași melancolică nonșalanță răsăriturilor de soare, ca și

Maya voia să trăim o iluzie cît se poate de reală ca și cum aceasta ar fi fost singura realitate posibilă. Maya voia să atingă realitatea, să o

Există umbre tot atît de albe și tot atît de complicate precum lătratul suprarealist al Cîinelui andaluz. Umbre ascultătoare care își urmează

Mîinile mele au albit de atîta așteptare și din buricele degetelor a început să-mi curgă lapte. Ieri-noapte m-am visat statuie de argint într-un parc

Ea era perfectă, era și superioară era, practic, un model pentru noi toți. Toate dimensiunile ei erau ideale, de invidiat măsurile cele mai

1. Să nu ai alți zei în afară de cei proprii. 2. Să nu-ți faci închipuiri cioplite și să nu respecți alte legi decît cele care ți se potrivesc. 3.

Scriu. Scriu că visez. Visez că scriu ceea ce visez. Scriu cum visez că scriu ceea ce îmi închipui că visez. Scriu că scriu cum visez că visez. Îmi

LA URMA UMBREI La urma urmei, umbrele sînt surorile noastre orizontale și noi le sîntem rude de un grad cît se poate de incert la urma umbrei,

Veronika voia să-și pună capăt zilelor și nopților pentru că nu mai putea distinge între marți și miercuri între joi și sîmbătă, între duminică și

Într-o zi cineva a venit la mine eu stăteam pe gînduri ca pe un șezlong aș fi putut jura că sînt fericit dacă acel (sau poate acea) cineva nu mi-ar