Devastatoare, granița veșniciei...
de Ion Panait(2009)
1 min lectură
Mediu
Întotdeauna ți-am ascuns această nefericire,
cioclu pe două străzi paralele – surâsul
și necredința, alunecam în smârcul unei
îndoieli prevăzătoare, un instinct artificial
și adorabil a impresiei pe care-o lăsau
fotografiile tale la pian ca într-un imperiu
nomad al existenței, Doamne, devastatoare
granița veșniciei străjuită de centauri
în ceață...
Simțeam că muream, lăsam totul afară
lângă antilopa rănită a dimineții, a unui
coșmar de gheparzi și curcubee în clocot,
un monolog al prudenței era gura ta, religia
unei zile pe care n-am trăit-o, antichitatea
duhului și în această roșie amiază a desfrâului
definit mă cuprinde teroarea amară
și castă a urii.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Panait
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Panait. “Devastatoare, granița veșniciei....” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-panait/poezie/devastatoare-granita-vesnicieiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.