În blănița de zăpadă, iarna pasc de prin livadă. (Mieii) Cu umbrelă, mereu zboară, când e noapte, pe afară.

\"Ca gospodină alta nu-i\" ți-o lăudase soacra ție, și te-ai convins c-atâta știe: să fiarbă ou-n coaja lui....

Te scurzeste dimineața de cum e lumină, cața. Ea previne pe-orișicare că lucrează la cuibare. Însă, tot tocând din gură a uitat

-Îmi revine ca menire gândul omului, subțire, să-l aștern peste hârtie pentru veacuri avuție. Pe când tu, mare pedantă, ștergi cu mutra ta

Geaba-s mesele rotunde, pe picioare mari sau scunde, dacă-n jur sunt așezate numai capete pătrate.

Scris-ai și n-ai publicat și mă-ntreb, îndoliat: dacă n-ai avut antume, vei avea oare postume?

Musca spune despre-albine cum că n-ar lucra chiar bine, trântorii scoțând afară de la miere, de la ceară mai ales că n-au nici ac și deci nici

Iedera, cu foi tufoase, pe stejar se cocoțase și se lăuda nespus c-a ajuns atât de sus. Ba sfida acolo-n munte toate plantele mărunte. S-a

Nu mai vrea-n ocol să scurme că-i lasă țărâna urme și pornește pe cărare cu cocoșii la plimbare. La întoarcere de are semn de gheare pe

Ai băut o viață vin și de viță și pelin dar acum, așa de gust, ai ajuns să bei doar must

Câte unul fără preget se ascunde după deget ori de câte ori în viață face câte-o boroboanță și-apoi liniștit sub bască, în politica-i

Vine-n grabă de la munte, de sub crestele cărunte, printre pietre strălucește, mii de cântece doinește. (Izvorul)

Pui cu ciocul colorat șade-n cuib de lemn culcat, iar când pleacă la plimbare, urme lasă pe cărare. (Creionul)