De trei ani, o tufă de cicoare umblă prin curtea cu ierburi a casei noastre de la țară. Primul an crescu la piatra de râjniță ce-am zidit-o

Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui; trag plasele fire și rădăcini de ierburi oceanice de parcă apa a luat carele cu otavă cosită. În

Vine iarba, înspăimântă orașele; nemăsurat le încearcă, din adânc; simt forfotind, mișunând, năvălind grăunțele, sâmburii, spicele

Se sculă Muma zeiță, se spălă pe mâini, văzu luna ca ugerii vacilor - puse la cale zămislirea sfintei pâini, urzirea mărturiilor și a

Sunt revoluționari și-au făcut revoluție; Cucerirea puterii, păstrarea puterii. Au schimbat toate: ale pământului Și-ale mașinilor - au fost

Scrie-mi și eu voi da sau nu voi da semn. Acum dorm pe-o uzină fară-ncetare, Somnul meu este-o luptă nedreaptă cu motoarele. Noaptea

Se scoală țăranii și se scutură de pământ prin orașe de pe unde i-a vărsat primăvara cu trenurile; angajați la bursa pâinii lucrează și ei ce se

S-a găsit inelul de iarbă al poetului Walt Whitman în pipota de aur a peștelui hering – a fost deodată semn că zeii părtinesc