***
de Ioan Es. Pop(2009)
1 min lectură
Mediu
nu știu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car
la doișpe noaptea, să mă trezească și să-mi spună hai.
eu după ce mor dorm somnuri lungi. unde, am zis,
a zis: la șomcuta mare. ce putea să-l mâne pe el
în miez de noapte tocmai la șomcuta mare,
la atâta drum de satul nostru? și de ce să nu ia
autobuzul, dimineața la șase, de ce să umblăm
patru ceasuri încolo, patru ceasuri încoace
cu mersul moale și greoi al boilor noștri?
dacă-i pe-așa, n-o să mă mai prindeți acasă de-acum prea
devreme,
n-o să mă mai trezesc în miez de noapte pentru o nebunie ca
asta.
și-atunci se apropie ea și zice: scoală
dragul meu, tatăl tău
tocmai pleacă să te-aducă de la șomcuta,
du-te să-l ajuți să te ridice,
de trei zile zaci acolo fără suflare.
și abia de-au ajuns să ne dea de știre astă seară,
dragul nostru.