Punct
de Ilarie Voronca(2009)
1 min lectură
Mediu
Ecuator fruntea sub sărutul amar.
Tren înspre trecut gestul ca album sau vis
Tuse ceasul prin pomi început de făurar
Amforă surâsul tău în coapse închis.
Mereu pașii se destramă ca vorbe.
Aur acest gând ți-l dărui inel
Rătăcim ca-n biblie prin coridor în stea
În crescut, un cuvânt ca o privire.
Trup dizolvat în peisaj acid
Elastic psalm printre grădini și scut
Ca un păun anotimpul în piept desfăcut
După tine ușile cerului se deschid.
Os în nisip, liniște întreruptă ca inimă,
Amurgul sparge fluier și saltimbanc,
Rănile aerului glasul tău le vindecă.
* Invitație la bal, 1931