Hovanes Tâlcuranți›Poezii
(5 texte)Hovanes Tâlcuranți (a doua jumătate a secolului XIV - prima jumătate a secolului XV) Născut, probabil, în localitatea Tulcuran (sau Turcuran), de Biografia completă →
Cântec de iubire
Strălucești în frumusețe Cum în ceruri mândrul soare, Tu, grădină,-mi dai binețe Cu mari crini și roze-n floare, Cu miresme-mbătătoare. Marea-n
Soare-i chipul tău
Soare-i chipul tău pe lume, și nici nu e vreo mirare, Că tu lucrurilor toate le dai mândra-ți strălucire. De iubești sau nu, tot una-i; soarta nu e
Cântecul de iubire al lui Hovanes
Ah, iubire, nu mă pierde! Mori, îi auzeam cuvântul. Vino c-un hârleț de aur, ca să-mi sapi cu el mormântul. Rugul dacă-o să mai ardă, sufletu-mi
Nu mă omorî, iubire...
Tu ești floarea cea aleasă, tu ești roza minunată, Ochii-ți sunt la fel ca marea cu-a ei apă-nvolburată. Sânii tăi sunt roadă plină; cum să gust
În drum frumoasa mi-a ieșit deodată
În drum frumoasa mi-a ieșit deodată. Am împietrit pe loc fără suflare Văzându-i fraga gurii-mpurpurată. Ea-i pe pământ precum o sărbătoare. Alt