Hovanes Erzâncați

Omule, tu, fără minte, hai, trezește-te-n lumină - Sclav al simțurilor oarbe, îți lași sufletul în tină; Cu păcatul stai la masă, mesteci fără

Mi-am plâns relele trecute și, cu-o traistă de păcate, Către cer, în caravană, am prins drumul a-l străbate. Îngeru-mi vorbi pe cale: \"Încotro

Harul vorbei limba-l poartă - vorba dreaptă e sfințită. Omului i-e dată-o limbă, șerpii-au limba împărțită. Cel cu două limbi în gură (una spine,

Ca o roată-i lumea noastră: soarta-n sus și-n jos te poartă Iar te urcă, te coboară, iar ești sus, mânat de soartă. Nu la fel tâmplaru-njgheabă și

Ca o mare-i lumea: -noat-o! Pielea vezi că udă-ți este? Luntrea mi-a ajuns în larguri, și eu nici n-am prins de veste. Malu-aproape-i, dar sub apă