Podul Brooklyn
de Harold Hart Crane(2004)
2 min lectură
Mediu
Cu zorii, reci, din molcoma ta undă
Aripi de pescăruș rotesc pe ape
Inele albe de tumult, și-nalță
Din lănțuita mare Libertatea –
Apoi în arcul pur toate-au pierit,
Fantome precum pânze ce-ar pluti
În pagina cu cifre rânduite;
Și liftul ne-a scăpat de încă-o zi...
La cinema, un panoramic truc,
Mulțimea soarbe-n sclipitor prim plan
Preziceri oarbe, care-n grabă-aduc
Alți ochi în fața-aceluiași ecran;
Cadența ta în port de-argint îmi pare
Și soarele că-n pași ți s-ar ivi,
Necheltuind de tot a ta mișcare,
Căci însăși libertatea te-ar opri!
Dintr-un metrou, o pivniță sau pod
Spre parapet grăbește un nebun;
Se-apleacă, bluza-i șuieră în vânt,
Din caravana mută cade-un clovn.
De sus amiaza-n Wall Street se strecoară,
Și sfâșie-n dinți un cer de-acetilenă;
Plutesc cu norii-n roată macarale...
Atlanticul respiră viu în cabluri.
Ascuns ca cerul vechilor evrei
Împarți răsplată... un anonimat,
Care de vremi nu poate fi furat:
De sus iertarea, mila ta coboară.
Altar și harpă, trup mâniei tale,
(Cum să aline truda cor de strune?)
Prag al făgăduinței de profet,
Suspin de dor și-a pariei rugăciune, -
Din nou prin graiul tău întreg și iute
Trafic, lumini, suspin imaculat
De stele, veșnic viu în calea ta:
La pieptul tău iar noaptea s-a urcat.
Pe chei am așteptat sub umbra ta,
Ce doar în beznă poate să se vadă.
S-au descfăcut pachetele de foc,
Un an de fier pierit-a în zăpadă...
Vis al câmpiei, boltă peste mare,
Ca râul de sub tine fără somn,
În suflete să lași să se coboare
Arcul tău, mit ce suie către Domn.